Violența împotriva femeilor este o problemă cât se poate de gravă în România. Nu-i de mirare luând în considerare că – deși avem pretenții de țară civilizată – mentalitățile tradiționaliste cu accente patriarhale sunt încurajate în familie, la școală și mai apoi, la muncă. Violența împotriva femeilor se traduce prin abuzurile la care sunt acestea supuse acasă, la serviciu, în public și online. Apropo de online, să vă spun poate câte mesaje spumegând de ură primesc ori de câte ori scriu câte un text care are legătură fie cu contestarea dreptului bisericii și asociațiilor Pro Vita asupra corpului femeilor? Sau cum un domn care s-a arătat deranjat de faptul că-l desconsideram pe Darth Vader mi-a explicat că ar putea oricând să-mi arate cât de bărbat este, cu amănute foarte grafice? Sau că uneori, pe stradă, mi se povestesc scenarii în care rolul meu principal ar fi unul de film XXX. N-ar avea sens. Nu le pun la suflet.
Sunt însă femei în România (multe!) care s-au obișnuit să ia bătaie. S-au obișnuit să nu crâcnească atunci când soțul le violează acasă – pentru că nu-i așa – au semnat un soi de contract de închiriere și acum, după un copil, doi, trei, nu mai au cum să dea înapoi. Ce-ar spune lumea, cum le-ar mai desconsidera toată societatea imbecilă obișnuită să trateze femeia ca pe-un bun. Potrivit unui studiu realizat în 2014 de profesorii Valentina și Octavian Rujoiu, unele femei nu realizează că au fost abuzate pentru că apreciază că actul sexual devine o obligație o dată cu căsătoria. Unul dintre medicii care au tratat pacienți care s-au confruntat cu violența sexuală în cuplu explică: E o problemă de percepție și de educație transmisă în familie: o dată ce ai un bărbat și copii trebuie să înduri. Dacă pleci de acasă, ești o femeie ușoară. Atât femeile cât și bărbații cred că actul căsătoriei legalizează actul sexual fără consimțământ.
Una din cinci femei (17,8%) din România au declarat că au fost supuse, de-a lungul vieţii, unui tip sau altul de violenţă în familie, potrivit unui studiu. 93% din victime au fost pălmuite sau lovite cu piciorul, iar jumătate dintre acestea au fost trântite de perete sau podea. În ultimii ani, s-au înregistrat peste 65.000 de cazuri de violenţă domestică, mai mult de 800 de femei decedând în urma abuzurilor la care au fost supuse. 800 – și găsiți aici și mai multe amănunte.
Și asta în condițiile în care 77% dintre femeile din România cred ca violența împotriva femeilor este răspândită și foarte răspândită. 28% dintre femei cunosc victime ale violenței în cercul de rude și prieteni. Cu toate acestea, doar 47% dintre femei știu de existența unei legi care protejează femeile împotriva violenței domestice in România. 74% dintre femei nu cunoșteau niciun serviciu de suport specializat. Doar 17% dintre respondente au afirmat că au apelat la poliție în urma celui mai sever incident de violență suferit vreodată și doar 1% la serviciile sociale, în timp ce media de adresare către poliţie si servicii de suport la nivel european este de 33%.
Am dat o raită pe site-urile celor mai citite ziare online de la noi. Știu că aleargă toată lumea după audiențe, după click-uri, după sharuială. Totuși, aveam pretenția ca măcar ieri să văd că fundul, sânii, sexul sunt pe locul doi. Măcar pentru o zi mă așteptam să li se spună cititorilor (nu tuturor, celor imbecili) că femeia de lângă ei, indiferent că e soție, colegă, participantă la trafic are și probleme reale pe lângă cele cu dieta, bucătăreala și copiii. Că poate ceea ce fac atunci când lovesc înjură, ceartă sau violează este ceva greșit. În schimb am observat aceste reclame. Știu, sunt zilnice. Ceea ce le face cu atât mai scârboase.
Începând de ieri, cele 16 zile cuprinse între 25 noiembrie, Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și 10 decembrie, Ziua drepturilor omului, vor reprezenta perioada Campaniei ”Împreună pentru a pune capăt violenței împotriva femeilor” (”UNiTE to End Violence against Women”) inițiată de secretarul general al ONU.
